Generic, politicile de coeziune se aplică domeniilor de politică regională, socială, agricolă, iar politicile de inovare vizează tehnologii de varf în domenii ca mediul ambient, industrial şi antreprenorial, al cercetării-dezvoltării, al energiei, al sănătăţii. Activitatea UE pentru perioada 2007-2013 se concentrează prioritar pe obiectivele de competitivitate şi coeziune, dezvoltare sostenibilă, cetăţenia europeană şi activitatea în exterior a Uniunii. Intervenţiile se concentrează pe priorităţi comunitare care răspund Agendei de la Lisabona (munca) şi Gottemburg (mediul ambient).

1) Obiectivul principal al politicilor de coeziune este să contribuie la realizarea pieţei unice corectând dezechilibrele prin măsuri structurale care să ajute regiunile subdezvoltate sau sectoarele industriale care se găsesc în situaţii dificile. Necesitatea de solidaritate între statele UE şi între regiuni s-a accentuat odată cu aderarea noilor 12 state, ale căror venituri se situează mult sub media UE, şi mai mult în actuala criză mondială. Astfel, asistenţa UE este chemată să desfăşoare un rol fundamental în restructurarea sectoarelor economice grav afectate de globalizare şi concurenţa internaţionala puternică.

Politica regională a UE se bazează în repartizarea de fonduri comunitare în favoarea statelor sau regiunilor cu venituri sub media UE. Fondurile transferate sunt destinate dezvoltării regiunilor, zonelor industriale în declin, asistenţei pentru şomajul de lungă durată şi inserţiei profesionale a tinerilor sau ajutorării regiunilor defavorizate. Suma alocată activităţilor regionale de peste 347.000 mil de euro, pentru perioada 2007-2013, se orientează către trei obiective:

• Convergenţa – urmăreste ajutorarea statelor şi a regiunilor subdezvoltate pentru a atinge mai repede media UE. Pentru aceasta este necesar să se investească în capitalul fizic şi uman, în politici de inovare, în societatea cunoaşterii, în adaptarea la schimbare, în mediul ambient şi în eficacitatea administrativă.
• Competitivitate regională şi muncă – scopul este creşterea competitivităţii, al nivelului muncii în regiunile ceva mai dezvoltate decât cele aparţinând primului obiectiv. Pentru asta se impune a anticipa schimbările economice şi sociale, a promova inovarea, spiritul antreprenorial, protejarea mediului ambient, accesul, adaptarea şi dezvoltarea pieţelor de muncă.
• Cooperarea teritorială europeană – finalitatea acestui obiectiv este creşterea cooperării transfrontaliere, transnaţionale şi interregionale. Promovează soluţii comune de administraţii vecine, în sectoare cum ar fi: dezvoltarea urbană, rurală sau de coastă şi interrelaţionarea între mici intreprinderi prin reţele intraeuropene.

Aceste obiective sunt finanţate din fonduri specifice ale UE şi de administraţiile naţionale şi regionale, care completează şi impulsionează investiţia în sectorul privat.
Fondurile de politică regională sunt Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune.
Principalele fondurile structurale sunt: Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European.

Fondul European de Dezvoltare Regională primul fond structural, este destinat întăririi coeziunii economice, sociale şi teritoriale prin reducerea disparităţilor dintre regiuni inclusiv reconversiei regiunilor industriale în declin.
Fondul Social European finanţează iniţiativele relaţionate cu formarea profesională şi crearea de locuri de muncă.
Fondul de Coeziune se utilizează în finanţarea proiectelor de mediu ambient, de infrastructură de transport în acele state ale Uniunii Europene al căror PIB (produs intern brut) pe locuitor este sub 90% faţă de media europeană.

Politica socială a UE, urmăreşte corectarea dezechilibrului social în societatea europeană. Fondul Social European funcţionează din 1961 pentru crearea de locuri de muncă şi asigurarea mobilităţii profesionale şi geografice a lucrătorilor. Ajutorul finanaciar nu este unicul instrument prin care UE urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor sociale în Europa. Pentru soluţionarea tuturor problemelor cauzate de o recesiune economică, sau lipsa de dezvoltare în anumite regiuni, se necesită de asemenea o legislaţie care să garanteze o serie de drepturi minime. Efectele dinamice ale creşterii trebuie să favorizeze înainte de toate progresul social. Carta Drepturilor Fundamentale ale cetăţenilor care include şi drepturile sociale are din 2007 valoare deTratat.

Politica agricolă a UE, îşi redefineşte principiile, pentru a limita creşterea producţiei care depăşeste cu mult consumul şi care generează costuri considerabile în bugetul comunitar. Reforma începe să dea rezultate: productia s-a redus şi sunt incurajaţi agricultorii să participe la o agricultură sostenibilă care să protejeze mediul ambient, să conserve mediul rural şi să contribuie la creşterea calităţii şi securităţii alimentelor. Noul rol al comunităţii agricole este să garanteze o activitate economică în fiecare zona rurală şi să menţină diversitatea peisajelor Europei. Această diversitate şi recunoaşterea valorilor ”modului de viaţă rural” - omul în armonie cu natura - sunt repere importante ale identităţii europene.

2) Politicile de inovare. Dimensiunea europeană a politicilor UE se reflectă în viaţa cotidiană a cetăţenilor ei, influenţând în activităţi concrete ale societăţii: protecţia mediului ambient, sănătatea, drepturile consumatorului, concurenţa, securitatea transportului, comunicaţie, educaţie, accesul la cultură, inovarea tehnologică, energia, etc. Fără îndoială sectorul mediului ambient a fost cel în care interacţiunea opiniei publice şi a instituţiilor comunitare a fost cea mai spectaculară. Opinia publică a devenit conştientă de impactul contaminării şi de faptul că aceasta nu are frontiere. Astfel, există reglementări unitare şi o preocupare permanentă pentru a evita contaminarea aerului, apei, solului, clădirilor cât şi pentru a proteja biodiversitatea, sănătatea şi securitatea persoanelor menţinând în acelaşi timp competitivitatea industriei europene.
Inovarea şi cercetarea comună europeană se transpun în avantaje de care beneficiaza cetăţenii Uniunii. În plus stimulează cercetarea şi dezvoltarea tehnologică în sectoare cheie cum sunt electronica şi informatica, ştiinţele asupra vieţii (genomica şi biotehnologia) tratamentul bolilor grave, nanotehnologia, aeronautica şi cercetarea spaţiului, sistemele energetice sostenibile, schimbarea globală şi ecosistemul.
Din energia care se consumă în UE, 80% este generată de de combustibili fosili, adică petrol, gaz natural şi cărbune. UE importă o proporţie importantă şi în creştere din aceşti combustibili. Actualmente se importă 50% de gaz şi petrol, şi această dependenţă în viitor se poate majora. Pentru acest important motiv deciziile adoptate recent privind crearea şi utilizarea de energii alternative (surse de energie renovabilă) situeaza UE într-o poziţie de avangardă. Reducerea procesului de încălzire globală şi a contaminării este un alt motiv de reducere a combustibililor fosili. Economisirea energiei, prin utilizare inteligentă, este deja o realitate.
(8 continua)
Cristiana Puiu
Mai multe despre politicile pe domenii ale UE
http://europa.eu