Astăzi, mai mult ca niciodată, într-o lume globalizată în evoluţie constantă, Europa secolului 21 trebuie să facă faţă unor noi provocări: mondializarea economiei, evoluţia demografică, schimbările climatice, aprovizionarea cu energie sau noile ameninţări la adresa securităţii.
Europa trebuie să se modernizeze, să dispună de instrumente eficiente şi coerente adaptate nu numai la funcţionarea unei Uniuni recent extinse de la 15 la 27 de state membre, ci şi la transformările rapide prin care trece lumea de astăzi. Prin urmare, regulile convieţuirii, înscrise în tratate, trebuie revizuite.

Acesta este obiectivul tratatului semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007. Ţinând cont de evoluţiile politice, economice şi sociale şi dorind, în acelaşi timp, să răspundă aspiraţiilor europenilor, şefii de stat şi de guvern au decis asupra unor noi reguli referitoare la amploarea şi modalităţile acţiunii viitoare a Uniunii. Astfel, Tratatul de la Lisabona va permite adaptarea instituţiilor europene şi a metodelor lor de lucru, precum şi consolidarea legitimităţii democratice a Uniunii şi a valorilor sale fundamentale.

Tratatul de la Lisabona este rezultatul mai multor ani de negocieri între statele membre, reunite în cadrul unei conferinţe interguvernamentale, la lucrările căreia au participat Comisia Europeană şi Parlamentul European. Înainte de a putea intra în vigoare, acest tratat va trebui să fie ratificat de fiecare dintre cele 27 de state membre, conform propriilor reguli constituţionale.

Conform articolului 6 din Tratatul de la Lisabona, ”prezentul tratat intră în vigoare la 1 ianuarie 2009 cu condiţia ca toate instrumentele de ratificare să fi fost depuse sau, în prima zi a lunii care urmează depunerii instrumentului de ratificare de către statul semnatar care indeplineşte ultimul această formalitate”. Până în prezent, 26 de state din cele 27 ale Uniunii au ratificat Tratatul. Irlanda, chemată din nou la urne în 2 octombrie, este ultimul stat în ratificarea tratatului.

Tratatul de la Lisabona modifică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatele Comunităţilor Europene, în vigoare în prezent, fără a le înlocui. Tratatul va pune la dispoziţia Uniunii cadrul legal şi instrumentele juridice necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor.

1 O Europă mai democratică şi mai transparentă, în care Parlamentul European şi parlamentele naţionale se bucură de un rol consolidat, în care cetăţenii au mai multe şanse de a fi ascultaţi şi care defineşte mai clar ce este de făcut la nivel european şi national şi de către cine.
La baza funcţionării Uniunii Europene stau trei principii democratice: egalitatea democratică, democraţia reprezentativă şi democraţia participativă.
Tratatul confirmă principiul egalităţii democratice, afirmând că cetăţenii trebuie să se bucure de atenţie egală din partea instituţiilor europene, consolidează democraţia reprezentativă prin acordarea unui rol mai important Parlamentului European şi printr-o mai mare implicare a parlamentelor naţionale şi dezvoltă democraţia participativă prin noi mecanisme de interacţiune între cetăţeni şi instituţii, printre care se numără, de exemplu, iniţiativa cetăţenilor.
În plus, Tratatul de la Lisabona clarifică natura relaţiilor dintre statele membre şi Uniunea Europeană, introducând o clasificare generală a competenţelor în trei categorii:
• Competenţele exclusive: doar Uniunea are puterea de a legifera în domenii precum uniunea vamală, politica comercială comună sau concurenţa.
• Acţiunile de sprijin, de coordonare sau de completare: intervenţia Uniunii se limitează la susţinerea acţiunilor intreprinse de statele membre, de exemplu, prin intermediul ajutoarelor financiare. Sunt vizate domenii precum cultura, educaţia sau industria.
• Competenţele partajate acoperă celelalte domenii, printre care se numără protecţia mediului, transporturile şi protecţia consumatorilor. Distribuirea puterii de legiferare între Uniunea Europeană şi statele membre se face respectând principiul subsidiarităţii.
Tratatul de la Lisabona introduce de asemenea o clauză de retragere voluntară, admiţând astfel ca statele membre au în orice moment posibilitatea de a se retrage din Uniune.

2 O Europă mai eficientă, cu metode de lucru şi reguli simplificate, cu instituţii eficiente şi moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acţioneze mai bine în domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de astăzi.
Un proces decizional eficient: votul cu majoritate calificată din Consiliu va fi extins la noi domenii politice, astfel încât procesul decizional să se desfăşoare mai rapid şi mai eficient. Începând din 2014, calcularea majorităţii calificate se va baza pe sistemul dublei majorităţi – a statelor membre şi a populaţiei. Dubla majoritate se obţine atunci când o decizie este luată prin votul a 55% din statele membre, reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii.
Structura instituţională a Uniunii se va baza în continuare pe triunghiul Parlament, Consiliu, Comisie. De acum înainte vor exista şapte instituţii: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană şi Curtea de Conturi.

3 O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei, care promovează valorile Uniunii – demnitatea umană, liberatea, democraţia, statul de drept, egalitatea, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul primar european şi conferă dispoziţiilor acesteia forţa juridică obligatorie, prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură o mai bună protecţie a cetăţenilor europeni, cu drepturi civile, politice economice şi sociale.
Tratatul de la Lisabona menţine şi consolidează cele ”patru libertăţi”, precum şi libertatea politică, economică şi socială a cetăţenilor europeni.
Solidaritatea între statele membre se referă la faptul că Uniunea şi statele membre acţionează împreună într-un spirit de solidaritate în cazul în care un stat membru este ţinta unui atac terorist sau victima unui dezastru natural sau provocat de mâna omului. De asemenea, se subliniază solidaritatea în domeniul energiei.
Uniunea va beneficia de o capacitate extinsă de acţiune în materie de libertate, securitate şi justiţie, ceea ce va aduce avantaje directe în ceea ce priveşte capacitatea acesteia de a lupta împotriva criminalităţii şi terorismului. Noile prevederi în materie de protecţie civilă, ajutor umanitar şi sănătate publică au de asemenea obiectivul de a întări capacitatea Uniunii de a răspunde la ameninţările la adresa securităţii cetăţenilor europeni.

4 Europa ca actor pe scena internaţională – instrumentele de politică externă de care dispune Uniunea vor fi regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea cât şi adoptatea noilor politici. Tratatul de la Lisabona va oferi Europei o voce mai clară în relaţiile cu partenerii săi din întreaga lume în domeniul economic, umanitar, politic şi diplomatic pentru a promova interesele şi valorile europene pe plan mondial, respectând, în acelaşi timp, interesele specifice ale statelor membre în domeniul afacerilor externe.
Tratatul de la Lisabona conţine doua inovaţii instituţionale importante: numirea unui preşedinte ”permanent” al Consiliului European, pentru un mandat de doi ani şi jumătate şi a unui Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, care va fi şi unul dintre vicepreşedinţii Comisiei, va creşte impactul, coerenţa şi vizibilitatea acţiunii externe a UE.

Mai multe despre Tratatul de la Lisabona
http://europa.eu